Antoine Irisse (1903-1957)

Descriere

Expoziția prezintă 30 de lucrări de pictură realizate de Antoine Irisse, pictor francez originar din Basarabia, reprezentant al curentului fovist în pictură.

Antoine Irisse s-a născut la 18 aprilie 1903 în Chişinău. Între anii 1920-1923 artistul și-a făcut studiile la Şcoala de Belle Arte din Chişinău, în atelierul lui Auguste Baillayre, concomitent cu Gregoire Michonze, Olga Olby, Joseph Bronstein, iar între 1927-1929 la Academia La Grande Chaumière. Printre expozițiile personale ale artistului se numără: Galeria Jeune Parque, Paris (1929); Galeria Katia Granoff, Paris (1931); Galeria des Quatre-Chemins, Paris (1933); Galeria Armand Drouant, Paris (1934); Galeria André Veil, Paris (1952); Galeria André Veil, Paris (1956). Artistul a participat și la expoziții de grup alături de artiști celebri: Salon des Tuileries, Paris (1930); Galeria Katia Granoff, Le petit Tableau, Paris (a expus împreună cu Chagall, Dufy, Picasso, Utrillo, Vlaminck) (1931); Groupe de la Peniche, à bord du « Boucanier », 30 Peintres et sculpteures et relieur d’Art, Paris; Galeria L’Archipel, Ile Saint- Louis (a expus împreună cu Picasso, Utrillo, Mane-Katz, Bronstein) (1932). Din 1945 este prezent în fiecare an cu opere la Salon d’Automne, Salon des Tuileries şi la Salon de Mai.

Antoine Irisse a decedat la Paris pe 10 ianuarie 1957.

...Am admirat într-o altă zi la Katia Granoff o expoziţie a unui tânăr rus, pictorul Irisse... A reprezentat excelent acest cer de fericire atroce, cu acea lumină implacabilă propunând un registru foarte sensibil, o serie de viziuni, care sunt, în felul lor, o mică performanţă. De asemenea, el a expus picturi în care nu găsim nici o influență, vreau să spun, fără vreo servilitate vis-a-vis de oamenii, care îl admiră mult … (Jean Marc Campagne. Exposition à la Galerie Katia Granoff, Février, 1931)

... Se ține cont de un ansamblu important unde Irisse reprezintă unul dintre cei mai autentici pictori ai epocii noastre. Influenţat la începuturi de maniera de netăgăduit a lui Matisse (care îl admira, de altfel), el a realizat minunea de a merge, în unele pânze, înaintea Maestrului (...). Temperamentele picturale ale lui Irisse sunt grandioase: roşul său pur, violent, însă echilibrul instinctului de artist reuneşte aspectele stridente cu o uşurinţă nedesimulată. Expoziţie remarcabilă pentru a o privi şi a o revedea... (Henri Héraut. L’Amateur d’art, Janvier 1952)

...Poetul culorilor, Irisse şi-a dorit reducerea la esențialul mijloacelor sale plastice de expresie (…).Visezi, înaintea pânzelor lui Irisse la splendoarea dezgolită a poemelor lui Stephane Mallarme. Ca un prinț incontestabil al cuvintelor, Irisse identifică aceste efecte ale resurselor specifice vocabularului său... (Waldemar George. Le Peintre, Décembre 1956)

...Irisse adoptă un stil luminos şi coloristic în cele mai bune tradiții ale foviștilor şi ale lui Matisse. Formele sale sunt simple, aluzive, iar culoarea sonoră... (Galerie André Weil. Combat, Décembre 1956)

... Printr-o culoare armonioasă, impalpabilă, pură, limpede, vibrantă, diluată, Irisse, preocupat de laconismul mijloacelor plastice, utilizează armonia unui ton pe pânză de forme decupate. Operele sale, ale căror planuri sunt sugerate de valori, fără perspectiva lineară trasată, sunt punctul culminant al unei munci, care l-a orientat pe Irisse, ca şi pe Matisse, înspre echilibrul culorilor, susţinut intim într-o armonie adecvată… (Autor necunoscut. Le Peintre, Décembre 1956)

… Ultima reuniune a operelor sale la Grande Galerie de pe Matignon a relevat un talent de o rară calitate. O pânză de Irisse a reflectat lumina unei primăveri eterne (…). Subiectul operelor sale este asemănător cu puritatea imuabilă a cristalului, este acea delectare (sau acea frumuseţe esenţială) la care Poussin făcea aluzie într-una din scrisorile lui adresată M-me de Chanteloup. (Waldemar George. L’Arche, Janvier 1957)

La vernisaj va fi prezentă fiica artistului Danielle Kreitner.